”Când eliminăm prejudecățile, suntem capabili să apreciem cu adevărat unicitatea fiecărei persoane” – Andrew Solomon

Vedem viața prin propriile noastre lentile

Gândește-te că porți o pereche de ochelari în mod constant.

În loc să fie ochelari de vedere (sau de soare) sunt ochelari care înmagazinează:

• credințele tale
• așteptările tale
• dorințele tale
• experiențele tale
• temerile & fricile tale

Toate astea te definesc ca persoană și îți conturează percepția asupra realității.

Inclusiv asupra persoanelor cu care interacționezi.

Personal, dar și profesional.

Să-ți dau un exemplu:

Dacă faci 100K$ constant pe lună, pentru tine este un dat și un obicei. Pentru o altă persoană, să facă 2K$ pe lună de la 1k$ este o mare realizare. Dar ție ți se pare un mare fâs.

Când ai o discuție cu cineva, ți se pare normal să nu ridici tonul și să nu te cerți. Celeilalte persoane i se pare că nu e nimic în neregulă dacă nu aruncă cineva cu ceva în cealaltă persoană.

Experiențele pe care le avem și concepția noastră asupra unor elementele ne dau percepția asupra realității.

Iar percepția, în general, este unică.

Pentru că fiecare persoană trece prin viață într-un mod specific ei.

În fiecare zi, reacțiile tale și modul în care te raportezi la ceea ce trăiești vin din bagajul de cunoștințe pe care-l ai la momentul respectiv.

Unele persoane se vor enerva și altele vor rămâne calme în aceeași situație.

Alte persoane vor considera un gest ca un capăt de țară, iar altele îl vor ignora cu desăvârșire.

Nu există bine sau rău

Când încă mai jonglam cu avocatura, mi-a plăcut mult să citesc despre crime și criminali în serie.

Am citit mereu declarațiile autorilor și mai toți aveau o justificare pentru ceea ce făcuseră.

Pentru că așa vedeau ei lucrurile.

Este un exemplu dus la extrem, dar foarte valabil.

Fiecare persoană are o lentilă prin care vede viața.

Acolo sunt și punctele de reper (cum ai fost crescut, ce ai citit, experiențe, interacțiuni, dogme etc.).

Ce ți se pare ție nelalocul lui, altei persoane i se va părea extrem de normal.

🤔 Cine are dreptate în cazul de față?

Simplu. Ambele persoane.

(desigur, cu excepția situației în care vorbim de anumite infracțiuni – care sunt ocrotite prin norme sociale. Logica lor din spate este că la un moment dat cineva a spus ce este bine și ce este rău pentru că altfel am trăi în haos).

Ca antreprenor, clienții au alte lentile decât ale tale

Așa am avut succes cu Avocatoo, iar concurenții mei nu.

Audiența mea:

• nu știe juridic
• nu înțelege limbajul
• are o frică de domeniu

Audiența mea vedea realitatea prin altă lentilă decât o vedeam eu.

Mie mi se părea ceva normal, ușor, banal, easy-peasy. Lor nu.

Ca să ajungi la un numitor comun, aveai 2 variante:

• să înveți audiența drept (adică să facă toți o facultate de drept)
• să le explici pe înțelesul lor

Da, asta a însemnat că am coborât de pe piedestal 👑 și am explicat lucrurile în limbaj simplu.

➡️ succes

❓ De ce a fost un succes?

Pentru că am eliminat o lentilă.

Am scos lentila prin care eu vedeam domeniul respectiv și m-am transpus în lentilele lor.

Clienții =/= tu.

Clienții sunt cei pe care tu vrei să îi înveți.

Ca părinte, tu ai o experiență de viață.

Copilul tău nu o are.

Trebuie să îi transmiți ce nu știe dar să înțeleagă.

Renunți la o lentilă și îl ajuți.

Ca mentor, lucrurile sunt și mai personale.

Tot ceea ce știu este prin prisma experiențelor pe care le-am avut:

• interacțiuni
• cursuri
• oameni pe care i-am întâlnit
• situații pe care le-am depășit

Sunt ale mele, unice, care mi-au dat un set de valori și cunoștințe.

La un moment dat, pot extrage de acolo un numitor comun și să spun ”majoritatea oamenilor fac așa”.

Dar, până să ajungem acolo, când lucrez 1 la 1, trebuie să despicăm:

• temerile
• fricile
• dorințele
• obiectivele

Să mă transpun în pielea ta, să iau ochelarii tăi, să văd ce vezi și tu, ca apoi să te îndrum.

De aceea nu poți să ai o formulă magică pentru toată lumea.

Pentru că fiecare vedem lucrurile diferit prin prisma lentilelor noastre.

Nu ajungi la interacțiuni profunde dacă nu dai jos ochelarii

Sunt un mare fan al interacțiunilor umane.

Nu small talk.

Interacțiuni umane genuine, care te ajută să te dezvolți.

Personal și profesional.

De-a lungul experienței mele, am văzut că oamenii fac greșelile astea:

1️⃣ vor să impună celeilalte persoane un punct de vedere / o viziune

2️⃣ consideră mereu că viziunea lor este cea mai bună

3️⃣ nu vor să pună ochelarii celeilalte persoane

4️⃣ există atitudinea de ”all or nothing”

5️⃣ nu există un middle ground

6️⃣ refuzăm să ajungem la un compromis

7️⃣ eșuăm să găsim o explicație pentru un comportament

Până să sari în sus cu punctul 7, nu înseamnă că dacă există o explicație pentru un comportament, este un comportament acceptabil.

Spun doar că există.

Mai departe, depinde doar de tine dacă acel comportament se pliază pe sistemul tău de valori sau nu.

Nu vorbesc în eter, așa că hai să vedem niște exemple de care sigur te-ai lovit, dar pe care nu le-ai analizat:

• persoana X nu-ți răspunde la mesaje în timp util și crezi că are ceva cu tine (sau că nu mai are) – când e posibil să aibă o problemă, să fie ocupată sau pur și simplu să uite
• ți se pare normal dacă chemi pe cineva-n oraș de ziua ta să vină cu un cadou, și ești înfuriat când nu se întâmplă asta – persoana respectivă crede în schimb că doar dacă e ceva mai mult decât o ”bere” trebuie să vină cu un cadou
• vrei să stai într-o încăpere singur să muncești, iar persoana de lângă consideră că nu te deranjează cu nimic dacă este acolo – când tu doar vrei să fii acolo singur, cu gândurile și munca ta
• vrei să te duci să dispari 2 zile ca să îți pui ordine în gânduri, iar persoana de lângă tine nu concepe să nu meargă cu tine, pe ideea că nu o placi / iubești etc.

Înțelegi unde bat.

Nu-mi ajunge bateria de 11 ore la laptop să termin toate exemplele pe care le am în minte.

Când nu reușești să vezi realitatea prin lentilele celeilalte persoane, te blochezi.

Îți dă cu virgulă pentru că nu este pe sistemul tău.

Pe valorile tale.

➡️ iar asta înseamnă că nu ajungi la o interacțiune profundă

Am prieteni, cunoștințe și amici din toate cercurile și păturile sociale. Literalmente.

Asta m-a ajutat să am o viziune mult mai largă asupra lumii și să descopăr noi perspective.

Chiar dacă pare un overkill, am investit în relațiile mele profesionale și personale ca să înțeleg și să ajungem împreună la un ”safe zone”.

Nu vei crește dacă nu-ți vei da jos ochelarii uneori

Nu spun că trebuie să renunți la ochelari.

Ai nevoie de ei în viața ta.

Te definesc, te ajută și conturează ceea ce știi, ce vrei să faci și modul în care te raportezi la oameni.

Spun doar că uneori este bine să îi lași jos și să iei o altă pereche în locul lor.

Dacă nu îi lași jos, vei raporta fiecare acțiune la sistemul tău de valori.

Aceea este ancora pe care tu ți-ai creat-o.

Dacă ceva nu se poate lega la ancoră, dispare din mindsetul tău.

Îl blochezi.

Îl elimini.

Tu rămâi cu lentila ta.

Dar partea frumoasă este că lentila asta se schimbă.

Acumulează experiențe, viziuni, sentimente.

Te ajută să te dezvolți. Să crești. Să devii o variantă mai bună.

Să-ți dau exemplele mele 👇

1/ am crezut că dacă un client nu-mi oferă banii pe care-i cer, înseamnă că nu sunt bună.

Când, probabil, nu avea banii respectivi sau nu considera că este o investiție pe care o poate face.

➡️ am căutat să înțeleg și să rafinez mai bine valorile pe care le transmit

2/ dacă cineva nu-mi răspundea la mesaje / nu mă contacta, credeam că este neinteresat

În 99% din cazuri, persoana respectivă fie a fost foarte ocupată, a dat cu seen și a uitat sau a avut o problemă și a ales să se izoleze.

3/ am crezut că dacă comunic cu persoanele din jur și voi expune punctul de vedere, se va rezolva

Da și nu.

Pentru că indiferent de modul în care transmiți o informație, dacă cealaltă persoană nu vrea să fie activă și să pună la rândul ei lentilele tale, nu se va produce o schimbare.

4/ am crezut că dacă eu pot, la fel de ușor o pot face și alții, fără îndrumare

👑 Vorbesc de acel piedestal – ”E atât de simplu! Normal că o poți face”. Dar oamenii nu au experiențele tale.

Ia o persoană care merge pe motocicletă de 30 de ani și pe circuit și compar-o cu cineva care acum s-a suit prima oară pe o motocicletă. Nu merge.

5/ am crezut că dacă este evident pentru mine, va fi la fel și pentru alții

Dar am uitat că lentilele mele sunt altfel.

Și reciproca este valabilă.

Permite-ți să crești

Ca să faci trecerea de la o lentilă la alta, trebuie să ai un ”growth mindset”.

Știu că ți se pare că e fumată expresia și probabil te-ai săturat de ea.

Dar fix despre asta este.

Ne e teamă să dăm lentilele jos pentru că ar fi un semn de vulnerabilitate.

Să cobori de pe un piedestal.

Să lași garda jos.

Din contră. Nu înseamnă asta.

Ca să poți acumula experiențe, în toate formele lor, trebuie să le lași să pătrundă.

Iar asta înseamnă să cobori ziduri, să lași ochelarii jos și să-ți aloci timp.

Fiecare interacțiune, profesională sau personală pe care am avut-o cu cineva m-a ajutat să adun o cărămidă.

Să mai modific un pic lentila prin care văd lumea.

Să mă gândesc că există și alte viziuni, la fel de bune ca ale mele.

Pe care să le înțeleg.

La final, rămâne la mine decizia dacă le voi accepta sau nu.

Dacă le voi face parte din sistemul meu de valori și le voi permite să fie un strat pe lentila mea.

Dar știu că există.

---

Nu mi-am permis mult timp ”să dau mai departe” din experiențele mele. Credeam că nu am ce să împărtășesc. Pentru că le priveam mereu prin lentila mea și ”oricine poate face asta”. Apoi mi-am dat seama că asta este frumusețea mentoratului: să pui lentilele tale pe experiențele altora și viceversa. Ca să puteți crește. Cu fiecare client pe care-l am, am învățat ceva și am crescut.

Sunt pe picior de plecare zilele astea pentru o perioadă lungă de timp. Din octombrie, încep programul de 3 luni de mentorat, ca să te ajut să-ți crești afacerea, să pui la punct pilonii care trebuie și să ajungi să ai acel lifestyle pe care ți-l dorești.

Scrie-mi un mail și revin către tine 🙂

O duminică minunată să ai!

Ana

❌ ⭕❌ ⭕