Ideea cu „să duci o viață fără stres” este cel mai mare bullshit pe care ți-l poate spune cineva.

Stresul trebuie să existe în viața unui om pentru că altfel nu poți funcționa.

La modul cel mai serios.

Problema care apare este atunci când vezi toți ”guru” de pe internet care propovăduiesc cu ”sfințenie” să duci o viață lipsită de stres, să-ți aliniezi chakrele interioare și să fii mereu în permanență cu stresul zero.

Așa că ajungi la ideea că stresul nu e bun.

Și începi să exagerezi acest lucru.

Cum ieși din zona de confort și lucrurile încep să fie un pic stresante, jap!-pac! ai impresia că ceva este în neregulă cu tine.

Și pentru că crezi că ceva este în neregulă cu tine, începi să te panichezi, să devii anxios, să cauți remedii, să exagerezi etc.

Poate ajungi inclusiv să iei medicamente din alea pe rețetă verde (anxiolitice), pentru că vrei să scapi de stres și să fii zen.

Nu mă înțelege greșit.

Să minimizezi stresul este un lucru minunat pe care trebuie să-l facem cu toții tot mai des.

Dar să ai ca obiectiv principal să ”scapi de stres”, că asta e formula magică pe care trebuie să o implementezi, este greșit.

Am fugit după o viață lipsită de stres

Iar asta m-a adus în burnout.

Un pic paradoxal, nu e așa?

Intrasem în vria asta în care vedeam peste tot numai ”viață fără stres”.

Zero stres.

#blessed, #livindthelife, #bestlifeever

Hai că le știi.

Și mi se părea că efectiv faci ceva greșit.

Nu-ți imagina ca aveam atacuri de panică & co, dar când sunt lucruri de făcut, uneori mi se mai ridică nițel pulsul, intru în ”doing mode” și încep să mă stresez să iasă bine.

Când am văzut că ”aparent” asta e fucking ceva greșit, am început să iau măsuri.

Uite ce am încercat 👇

• plimbări de seară
• tehnici de respirație
• 5-HTP, Ashwagandha
• multe clase de yoga
• muzică ambientală
• aromaterapie

și multe altele 💀

Nu am o listă întreagă să o zic aici.

Rezultatul? Băi nene, tot eram acolo oarece stresată.

Și crede-mă că eu nu mă stresez și nu mă panichez așa ușor.

Dar când:

• lansam un produs
• aveam un call mai important
• lucram pentru un client foarte important
• făceam ceva nou care avea o miză mare etc.

Bre, mă stresam.

Din cauză că aveam impresia că trebuie să fiu ”stress-less”, ajunsesem să nu mă mai apuc de lucruri, pentru că vedeam că mă stresez.

Literalmente, nu mai făceam nimic care să nu fie fix în linie cu ce făceam constant.

Nu mai ieșeam deloc din zona de confort.

Preferam să refuz să fac decât să fac ceva.

Ceea ce desigur, a făcut să-mi crească anxietatea.

Mai ales pentru că nu făceam lucruri.

Iar pe mine asta mă stresa și mai mult. Că nu făceam.

Stresul e bun la casa omului

Și nu o spun eu.

Ci alții mai inteligenți ca mine, respectiv Robert Yerkes și John Dillingham Dodson, psihiatri.

Care au scos ”Legea Yerkes-Dodson”.

Așa arată vizual 👇

Pe scurt:

• performanța crește când există un nivel optim de stres
• performanța scade când:
  • stresul este prea mare (anxietate ridicată)
  • stresul e prea mic (nu ai chef de nimic)

Acum, hai să vedem și niște valențe:

• trebuie să ținem cont de dificultate
• trebuie să ținem cont de cât de familiarizați suntem cu taskul respectiv

Hai să intrăm și mai în detaliu:

Și să luăm niște exemple:

• dacă trebuie să mă cert cu cineva și să fiu colerică, atunci e un task simplu, unde am nevoie de stres mare
• dacă trebuie să fac un sprint, stresul meu va fi ridicat
• dacă trebuie să fug cu mașina în zig-zag că am o urgență, nivelul meu de stres va fi ridicat
• dacă în schimb trebuie să filmez un curs de 3 ore, nu am de ce să am nivel de stres constant și mare
• dacă trebuie să scriu un contract, nu trebuie să fiu stresată la 110%, ci să mă concentrez

Sigur, stresul, ajută să fii mai alert, mai sprinten, mai agil. Dar pe durată scurtă.

Dacă te pasionează Thos, Chris Hemsworth are o serie mișto pe Netflix în care vorbește despre asta, Limitless. Explică ca pentru proști, îl mai prinzi și la bustul gol, minunat.

Ca să facem așa un rezumat:

• stresul îți dă un imbold să termini ceva
• e un factor bun la casa omului
• e ceea ce îți dă un șut în fund de multe ori

dar …

Prea mult stres strică, într-adevăr

Știi că spuneam despre ”o viață lipsită de stres”.

Nu poți face asta, după cum ți-am spus mai sus.

Problema este când … nu te mai destresezi deloc.

Adică pur și simplu rămâi blocat în stres, eventual în nivel ridicat și nu mai poți ieși din acest cerc.

Să ai mereu un nivel ridicat de stres nu este benefic.

Nu vânezi în fiecare zi 24/24, nu alergi constant, nu trebuie să eviți mereu un pericol.

Eu nu am simțit când stresul era la cote maxime și nu mai puteam să mă relaxez deloc.

Le puneam pe ideea că este totul ”natural”, ”ok”, ”o perioadă”, ”am mult de muncă”.

Dar ajunsesem să:

• fiu mereu umflată din cauza unui cortizol crescut
• nu reușesc să ”îmi fac creierul să doarmă” noaptea, ca să dorm și eu cu el
• îmi fugă mintea în altă parte pentru că nu mă puteam concentra
• nu dau randament la ceea ce voiam să fac pentru că eram la ”finalul resurselor”
• fiu constant epuizată și secată de energie, dar alertă

Ce ne stresează, totuși?

Sunt unele răspunsuri evidente:

• banii
• cariera
• relațiile
• sănătatea etc.

Pe care poți să le spui fără să te gândești prea mult.

Dar îți mai dau și altele:

• mailurile pe care le primești de la clienți / anumite persoane
• telefoanele de la anumite persoane
• anumite persoane
• modul în care-ți vorbește cineva
• știrile pe care le citești
• percepția pe care o ai asupra ta (dar eu când dau jos kilogramele alea?)
• presiunea pe care o pui pe tine (iar nu am terminat tot TO DO-ul ăla) etc.

Sunt atât de multe încât nici nu-ți dai seama de ele.

De asta trebuie să le identifici conștient.

Și da, stresul diferă de la o persoană la alta. Cineva se poate să se streseze la chestii la care tu ești foarte calm. Și viceversa.

3 5 metode să limitezi stresul ca antreprenor

Tocmai de aceea trebuie să înveți să limitezi stresul.

Iar ca antreprenor asta este o provocare în sine, pe lângă faptul că ai alte dureri zilnice, cum ar fi să faci businessul să meargă.

Am luat-o încet și am început să lucrez pe partea asta, în momentul în care mi-am dat seama că este un neverending story.

Uite ce am făcut:

1/ Am monitorizat timp de aproape 2 săptămâni lucrurile care-mi provoacă stres

Știu, fix ca la școală.

Exact cum puneam în aplicație ce mâncam, așa făceam și cu activitățile.

Care e nivelul de stres asociat cu respectiva activitate?

2/ Am făcut o listă de ”to not do”

Simple as that.

Ce nu vreau să fac. Azi, mâine, în viitor.

Le-am pus iar pe o listă și am început să elimin din obiceiuri și activități care nu dădeau randamentul care trebuie.

A însemnat să renunț la clienți, la unele servicii, la evenimente etc.

3/ Exerciții de respirație conștientă

Cel mai mult m-a ajutat NSDR de la Huberman. 10 minute pe zi în care te (re)aliniezi.

De fiecare dată când simt că lucrurile o iau razna, gândurile îmi zboară aiurea sau nu mai sunt ok, respir.

Și da, îl fac (aproape) zilnic.

4/ M-am expus conștient la stres

Ok, am identificat factorii stresanți.

Nu pot să îi elimin pe toți, dar mă pot expune la ei în mod controlat.

Amâni un telefon de mult timp că e stresant? Dă-l.

5/ Când simt că lucrurile stau să o ia razna, mă duc afară

Mă plimb, mă dau cu bicla, orice mă poate scoate din ritm.

Ca să îmi liniștesc mintea și sufletul totodată.

Nu există o formulă magică care să le facă pe toate

Deși știu cât de mult ți-ai dori.

Fiecare persoană are propria sa metodă de destresare.

Trebuie să o găsești pe cea care te ajută pe tine cel mai mult în contextul tău.

Și să le adaptezi pentru tine. 🙂

Știu cum să fii stresat ca antreprenor și să-ți fie teamă să mai faci lucruri. Asta în timp îți afectează dezvoltarea profesională și personală.

Sunt aici să te ajut să-ți scalezi businessul în mod sănătos și să-ți depăsești barierele pe care crezi că le ai. Mai am doar 4 locuri libere pentru luna septembrie, așa că dă-mi un reply la acest e-mail.

Să ai o duminică plăcută cu activități … mai puțin stresante 🤗

Ana