Salut! 👋

Ana aici – ți-am spus că voi reveni către tine când mă apuc de scris și îmi aștern gândurile.

Tocmai m-am întors dintr-o vacanță de 12 zile în Turcia. Prima mea vacanță de când lucrez (asta înseamnă aproape 18 ani) în care nu am muncit.

Am plecat la mine cu toate: laptop, camera, semnătură electronică – tot ce am nevoie ca să fiu online 100% atunci când am nevoie.

Însă când m-am suit în mașină, am avut un singur gând: vreau să mă bucur de vacanță și de ceea ce înseamnă ea.

Ca să înțelegi de ce e asta important, ai nevoie de un pic de background.

Acum 10 ani am plecat pe cont propriu, într-un domeniu în care oamenii spun că ai nevoie de PCR (pile, cunoștințe, relații) ca să ai succes.

Fiecare zi de atunci am petrecut-o lucrând la afacerea mea și la tot ce vezi azi.

Când un membru din familie se opera de o boală complicată, eu eram în camera de lângă și țineam un call.

Când m-am operat eu acum aproape 2 ani, de pe patul de spital terminam de revizuit ”Tot ce vrei să știi despre un SRL” (care e acum actualizat cu noutățile din 2023).

Nu conta că aveam febră, că îmi era rău, că lucrurile în jurul meu se dărâmau sau că treceam prin faze proaste: eu munceam.

Am mers prin țară în lung și-n lat cu workshop-uri, am răspuns la mailuri la 3 dimineața, am făcut overdeliver peste tot unde am putut.

De ce?

Simplu.

Pentru că nu știam altfel.

Știam să muncesc.

Mi s-a spus mereu că asta este cheia succesului: să muncești și să dovedești constant că poți să faci. Iar lucrurile vor veni de la sine.

La început, a fost pasiunea.

Adoram ceea ce făceam și mă încărcam cu energie.

Fiecare victorie, fiecare milestone îmi aducea satisfacție și mă făcea să trag mai tare.

Până în momentul în care acest lucru nu s-a mai întâmplat.

M-am trezit fără chef, fără să îmi doresc să mai muncesc, fără să mai am vreo tragere de inimă să fac … ceva.

Iar eu nu eram așa.

Am fost hotărâtă să zic ”stop”, să iau o pauză și să regândesc ce vreau să fac.

Eram pe punctul de a face asta când a venit pandemia, în martie 2020.

Am avut atunci o luptă internă cu mine.

Eram obosită, sleită de puteri, ajunsesem să am 41 de kg (acum am 60, prin comparație) și nu-mi doream decât să iau o pauză.

Dar mi-am dat seama de potențialul de atunci în online și am zis că mai pot să fac un ultim efort.

Iar lucrurile au mers cum mă așteptam.

Avocatoo a crescut pe Instagram de la 9K urmăritori la 24K urmăritori în sub 48 de ore.

Articolele de pe blog erau citite la foc automat și am avut articole văzute de peste 500.000 de oameni.

Wow.

Asta mi-a crescut adrenalina.

Haosul de atunci, care a durat aproape un an, m-a ținut în priză și nu m-a lăsat să las frâiele.

Știi cum e – dacă nu ai timp să te gândești la nimic, îi dai înainte. Execuți.

Am fost mereu un bun executant.

În 2020 am fost în vacanță în Republica Dominicană. Superb de-a dreptul, vis-a-vis de Insula Saona, cu plajă cu nisip alb și apă turcoaz.

M-am bucurat de asta printre mail-uri, telefoane și documente.

În 2021 am fost în Mauritius. Incredibil. O insulă care mi-a rămas în suflet.

Am văzut niște apusuri superbe în timp ce scriam pe laptop.

În 2022 m-a lovit.

Nu mă mai puteam concentra când citeam și mintea îmi zburda aiurea.

Am crezut că e burnout, dar ceva nu era acolo.

Am fost diagnosticată cu ADHD și pusă pe medicație din 2023.

Mă agățam de asta și credeam că viața mea va fi mai bună, voi fi din nou productivă, voi trage tare și voi reintra în ritmul meu de călărit non-stop munca.

Dar lucrurile nu au stat așa.

Pentru că … 👇

Ca solopreneur, ești propriul tău șef. Cu bune și rele.

Știi momentele alea când te duci cu scârbă la locul de muncă și abia aștepți să închizi ce ai de făcut și să dispari de acolo? Să nu-ți mai vezi șeful și colegii? Sigur, până a doua zi.

Imaginează-ți că faci asta zilnic.

Ca solopreneur, ești propriul tău șef.

Tu ești cel care pune biciul pe tine. Cel care-ți dă concediul. Care te îmbărbătezi.

Dar și care te înjuri și îți faci zilele amare.

E ca și cum ai avea 2 persoane în una singură.

Cu o mână te feliciți, iar tu asta îți dai una.

Este o linie fină între pasiune, entuziasm și dorința de a face pentru că vrei vs. obligația de a face pentru că trebuie.

Să fii propriul tău stăpân nu este deloc ușor dacă nu ai niște ancore în care să te stabilești.

Ajungi fie:

• să nu faci nimic, pentru că nu te controlează nimeni
• să muncești prea mult, pentru că îți e rușine de tine

În oricare parte te-ai afla, lucrurile nu sunt ușoare.

Să muncești la tine vs pentru tine

Suntem înconjurați de ”hustle mode” și „grinding mode”.

Bagă acolo fără număr ca să ai succes. 24/24. 7/7. Doar tragi pentru tine – de ce să nu o faci?

Îți spun eu de ce 😊

Ajunsesem în punctul în care nu mai munceam pentru mine, ci munceam la mine.

Nu puteam pleca pe undeva pentru că trebuia să muncesc de acolo.

Nu aveam week-end-uri pentru că eram la butoane.

Când mă duceam la sală, stăteam pe telefoane să mai rezolv chestii.

Eram indispensabilă propriei mele afaceri.

Practic, afacerea mea nu putea exista fără mine.

Și nu vorbesc aici de delegare sau de echipă.

Ci de mine.

Dacă nu munceam, aproape că nu-mi dădeam salariu și mă simțeam vinovată.

Ajunsesem să fiu șeful ăla rău care pune biciul pe oameni.

Să-mi vorbesc urât și să cer de la mine lucruri care nu se puteau face. Doar ca să-mi demonstrez că pot.

Eram în acel punct în care vedeam tot ce trebuia să fac ca pe o obligație.

O obligație să citesc, o obligație să scriu, o obligație să creez și să livrez.

Sigur, vor fi momente în viață când vei face asta, pentru că nu mereu lucrurile sunt lapte și miere.

Dar când lucrezi pentru tine, toate astea trebuie să vină natural, ca o formă prin care te dezvolți personal și devii o variantă mai bună a ta.

Nu pentru că trebuie. Nu pentru că îți cere cineva. Ci pentru că îți dorești, sincer, să evoluezi.

Altfel, nu ai făcut nimic altceva decât să schimbi un loc de muncă de la un angajator cu un loc de muncă la tine.

Și atât.

Iar asta nu este o idee mai bună, pentru că îți știi:

• limitele
• temerile
• fricile
• declicurile
• butoanele pe care să apeși ca să ajungi în locuri negre

Și vei folosi de multe ori asta împotriva ta, crezând că așa te vei motiva.

Never ending story.

Scapă din roata de hamster

Nu e un clișeu.

Am avut +30 de hamsteri când eram mică (era o modă atunci cu ei și am avut generații întregi).

Dacă nu știi cum face un hamster pe o roată, uite mai jos:

via GIPHY

Practic intră în roată, prinde viteză, nu se oprește până când zboară din roată sau frânează brusc. Unii chiar cad când se dau peste cap:

via GIPHY

E foarte important să te uiți la imaginile astea și să le privești din starea în care te afli:

• lucrezi la foc automat
• nu ești conștient de ce se întâmplă în jur
• lucrezi din inerție
• cazi, dar o iei de la capăt imediat
• ai nevoie de o forță puternică ca să te scoată de acolo

Exact despre asta e vorba. Trebuie să ieși din roata de hamster.

Uite cum faci asta (știu că va fi greu pentru că de fiecare dată când am făcut-o altfel nu a mers și mereu am crezut că e o glumă):

• ține un jurnal simplu timp de o lună
  • ce te enervează, ce te face fericit, pentru ce ești recunoscător
  • nivelul de energie când te duci seara la culcare
  • vibe-ul pe care îl ai când te trezești
• scrie timp de o săptămână, în fiecare zi:
  • activitățile pe care le faci, energia pe care o ai de pe urma lor și gradul de satisfacție
  • ROI de la fiecare proiect / activitate (return on investment)
• la final, pune-ți întrebările astea:
  • când am făcut ceva pentru mine ultima oară?
  • dacă nu muncesc 1 lună, se întâmplă ceva?
  • e prezența mea necesară tot timpul sau pot investi altfel timpul ăla?

Vei fi surprins să vezi câte lucruri îți mănâncă energie și nu aduc plus-valoare proporțional.

Așa am renunțat la serviciile de Registrul Comerțului și Comunitatea Avocatoo.

Proiecte frumoase, dar nu erau proporționale cu efortul depus.

La finalul lunii, vei avea o foaie clară unde te afli și dacă muncești pentru tine sau la tine.

Despre cum iei decizia de a trece dintr-o parte în alta, povestim în newsletterele următoare 😊