#2 Depaseste-ti frica de a lua decizii: un ghid pentru decizii ferme

  • 12 July 2023
  • Ana-Maria Udriște
  • 14 min read

Salut! 👋

Pentru că este duminică, am ajuns în inboxul tău cu o nouă ediție din ”Udriște Unplugged”. Nu public mail-urile pe undeva, așa că dacă ai vreun prieten care vrea să le citească, spune-i că se poate abona 👉 aici.

🤫 Înscrie-te pentru workshopul gratuit de vineri unde te învăț cum să construiești o comunitate online, fără să-ți pierzi identitatea.

Am spus pe Instagram că o să vorbim despre decizii. De oricare tip.

Niște cercetători și alții zic că un adult ia aproximativ 35.000 de decizii pe zi. Chiar dacă pare foarte mult, o să vezi că nu este așa.

Vorbim de toate deciziile pe care le ei: ce mănânci la micul dejun, ce haine să iei pe tine, ce muzică să asculți, dacă să deschizi sau nu geamul, dacă să plătești cash sau cu cardul etc. Până la decizii mult mai complexe în ceea ce privește munca și relațiile interumane.

🤯 Văleu! 35.000? Asta înseamnă că deja creierul meu este obosit la finalul zilei doar pentru că a avut 35.000 de procese de făcut.

Nu e chiar așa: aceste decizii sunt făcute din acțiuni care implică procese conștiente și inconștiente.

Spre exemplu, nu ești conștient când faci anumite manevre cu mașina în timp ce o conduci, dar ești conștient dacă vrei să te duci la mare sau la munte în weekend. (Așa am înțeles și eu de ce îmi este greu să merg pe motocicletă – pentru că sunt la faza în care deciziile mele sunt conștiente: pe ce pedale apăs, cum etc.)

De ce ne interesează numărul ăsta?

Din mai multe perspective:

1/ că nu te-ai fi gândit că sunt atât de multe

2/ că ajungi la oboseală

3/ că din cauza oboselii capacitatea ta de a lua anumite decizii se deteriorează

4/ că ajungi să-ți fie frică să iei decizii

De ce ne este frică să luăm decizii?

Foarte multe persoane simt un fel de anxietate în momentul în care trebuie să ia o decizie. Mai ales atunci când vorbim de cele importante.

Nu mi-am dat seama nici măcar eu de asta, până acum ceva timp.

Era ceva inconștient, dar de multe ori îmi doream să ia altcineva decizia asta în locul meu. De oricare ar fi ea, dar mai ales acolo unde nu eram stăpână pe rezultat și nu aveam controlul.

Care sunt factorii care duce la această frică?

  • ai mai multe opțiuni
  • fiecare opțiune are un set de rezultate și consecințe

Da, fiecare drum pe care-l vei alege, va avea o serie de rezultate și consecințe:

  • apelul la care răspunzi
  • persoana cu care te vezi
  • dacă te duci sau nu la sală
  • dacă îți iei sau un apartament etc.

Asta înseamnă că orice decizie pe care o iei este asociată unui risc. Iar oamenii nu vor să-și asume riscuri, chiar dacă citesc altfel în cărțile motivaționale. Din varii motive, dar le voi aborda în altă ediție.

Când nu vrei să iei o decizie, ajungi să faci următoarele:

1/ amâni decizia

2/ faci cumva ca altcineva să o ia în locul tău

Ambele aspecte se numesc paralizia decizională. Exact. Devii paralizat (emoțional, mintal – și nu mental) ca să nu iei decizia.

Impactul fricii de a lua decizii depășește alegerile individuale. Te va împiedica să te dezvolți personal și profesional. Vei rata oportunități. Vei stagna. E important să înveți să iei decizii și să nu le regreți.

Care e costul ascuns al fricii de a lua decizii?

Nu ți se pare, poate, ceva extraordinar de important.

Dacă a mers așa, sigur va merge și mai încolo.

Îți voi prezenta costurile prin beneficii:

  • ai o productivitate mai mare: când te blochezi într-un ciclu de supra-analiză pentru fiecare decizie, pierzi timp prețios pe care l-ai putea folosi chiar să faci asta.
  • calitatea deciziei tale e mai bună: îți e frică să faci o alegere greșită. De acord. Vei face ATÂTEA alegeri greșite în viață. Dacă stai mai mult pe o chestie nu înseamnă că vei lua decizii mai bune. Ci doar că vei fi obosit și frustrat.
  • reduci stresul și anxietatea: nu cred că trebuie să mai detaliez aici
  • ai o încredere în tine mai mare: m-am luptat mult timp cu asta. Nu luam decizii pentru că nu aveam încredere că raționamentul e bun. But hey, life is life. Și am pierdut multe lucruri din cauza asta.
  • crești personal și profesional: cele mai bune decizii pentru cariera și viața mea au fost cele pe care nu le-am gândit pe toate părțile.

Acum, până trecem mai departe, hai să-ți dau un exemplu:

Am spus aproape 2 ani la rând că voi fi creator de conținut și voi face public programul de mentorat pe care îl aplic cu succes de aproape 5 ani. Cam la fiecare două săptămâni, ziceam ”gata!” – de mâine fac asta și-mi bag p*la în alte chestii care nu îmi aduc X, Y, Z. Done deal. Trecea un pic și apoi eram: ”Da, dar oare fac ce trebuie? Ce va zice lumea? Iau decizia asta pentru că vreau sau pentru că nu am reușit în altă parte? Nu mai bine…”?

Și nu doar că nu luam decizia – o amânam, îmi scăderea încrederea în mine, productivitatea se ducea la cote joase și … nu mai făceam nimic.

Indiferent de premiile pe care le luam, validarea din exterior etc.

Eram mereu în același cerc vicios de ”… meh”.

Când ai prea multe de ales și nu mai poți alege nimic

Este un paradox.

Există o carte foarte bună, pe care o recomand: Paradoxul Alegerii: de ce mai mult este mai puțin.

Culmea, când ai mai multe alegeri de făcut, nu mai ai libertatea alegerii. Adică tu o ai, dar de fapt este atât de îngrădită încât nu mai există.

Să spunem că vrei să pleci pe cont propriu și vrei să o iei cu ceva mic. Ce să fie? Creator de conținut, asistent virtual, social media manager, video editor, podcast editor, influenker? Sau vrei să începi să te promovezi în social media: Instagram, Facebook, LinkedIN, TikTok, Newsletter? Video, postări, carousel, texte? Deja am ajuns la ceva prea mult. Sau vrei să mergi clasic: te apuci să vinzi produse, să faci prăjituri, să pui gene, să te apuci de service auto?

Ai atât de multe alegeri încât dacă ai o face o listă cu pro și contra nu ai avea spațiu.

Fiecare alegere va avea o urmă de regret și îndoială: dacă puneam gene câștigam cât X, dacă făceam TikTok, aveam mai multe brand deal-uri. Și așa mai departe.

Vorbesc acum de alegeri mici, dar cu impact mare asupra percepției tale.

Îți dau cel mai simplu exemplu din ultima lună: în Istanbul, voiam o anumită cazare. Știam vag. Să fie central, cu vedere, balcon, liniștită, cameră mare, luminos, modern 🙂 Cu un buget rezonabil de aproximativ 200 euro pe noapte.

Primul filtru mi-a întors +500 cazări. Am ajuns la un shortlist de 200. Apoi de 40. Și apoi am pierdut 5 zile pentru că mi se părea că fiecare alegere are niște dezavantaje pe care le voi regreta. Și că nu va fi cea bună.

Rezultatul? Am ajuns într-un apartament care le bifa pe toate, dar nu avea o chestie importantă – Aer Condiționat. De ce? Pentru că eram prea obosită să mai citesc toate detaliile și am zis că nu are cum să fie așa.

Să ai prea multe alegeri de făcut aduce probleme:

  • paralizia de care am zis mai devreme
  • regretul
  • învinovățirea de sine (iar asta duce la lipsa unor satisfacții și … a bucuriei)
  • stres
  • așteptări PREA ridicate: cu cât mai multe posibilități, cu atât așteptările tale cresc. Alegerea ”perfectă”.
  • costul de oportunitate: mereu când vei alege ceva vei da cu piciorul la altceva
  • nefericire

Am trecut prin toate fazele de mai sus, așa că îți vorbesc în completă cunoștință de cauză.

Alegerea ”perfectă” nu există. Și nici nu trebuie să o cauți.

De mică, tatăl meu m-a crescut foarte inginerește.

Când ai de luat o decizie, iei o foaie de hârtie, faci două coloane, vezi pro și contra, aduni punctajul și tragi linie.

90% din timp fac asta. Iar deciziile pe care le iau sunt bine ancorate.

Nu am regretat nicio decizie pe termen lung până acum.

DAR! Lipsa unor decizii prin paralizie m-a scuturat de foarte multe ori din piloni. Și m-a dărâmat de și mai multe ori.

Am căutat acea alegere perfectă care să bifeze toate aspectele pe care le am în vedere.

Am stat să fac mereu research ca să știu că am toate informațiile (un skill atât de important pentru oricine).

Am învârtit pe toate părțile.

Rațional, matematic, ȘTIAM mereu care va trebui să fie decizia mea.

Când trebuia să o iau, mă blocam și paralizam.

Dacă te duci să iei o pereche de blugi și intri în Collins, de exemplu, o să vezi expuse +40 de modele de blugi. Care e alegerea bună? Sunt nșpe croieli, așezări, culori, combinări și permutări. Dacă cealaltă pereche stă mai bine pe mine?

Când cauți mereu alegerea perfectă, nu te vei opri vreodată. Pentru că mereu va fi ceva mai bun.

Good enough e mai bine decât perfect

Pe termen scurt clar și pe termen lung nu mai spun.

Am fost obsedată de perfecțiune. Din toate punctele de vedere, dar mai ales în business.

Să acopăr toate scenariile pentru clienții mei, să fac overdeliver, să whatever. Și … nu asta mi-a adus succes.

Când am început partea de content creation, voiam toate tool-urile, toate trendurile, cele mai noi whatever, să fie calitate 101%.

Guess what? Am avut și mai mare succes când:

  • am învățat să fiu umană și nu ”duamna avocat”
  • am arătat oamenilor experiențele prin care trec
  • am fost în starea mea naturală

Se poate și mai bine? Clar! Pot să fiu aranjată mereu când fac videouri? Logic. Mi-ar aduce asta mai mulți clienți? Nu cred, sincer.

Pentru că plusvaloarea mea e în altă parte. Și pot aloca timpul ăla să fac ceva meaningful.

Asta e diferența ”maximizator” și ”satisfăcător”.

Un maximizator va fi persoana care:

  • caută și acceptă doar ce e mai bun
  • vrea mereu să fie sigur pe decizia sa
  • nu acceptă o eroare în decizie
  • plănuiește și întoarce pe toate părțile

Va fi persoana care va căuta un tricou pe 74 de site-uri ca să-l ia mai ieftin cu 3 lei. Persoana care străbate un oraș întreg pentru o economie de 2 leu la un kg de roșii.

Exemplele mele sunt exagerate, dar ancorate în realitate. Le poți extrapola.

Timpul pe care-l pierzi pentru decizia perfectă este un timp pe care nu-l vei primi înapoi.

Ai putea să faci X alte lucruri cu timpul ăsta.

Chiar și mai mulți bani (asta înveți în Freelancer pe Legale).

Un satisfăcător în schimb:

  • caută good enough
  • știe că poate nu este cea mai bună decizie, dar nici nu se concentrează pe asta
  • e mai fericit 🙂

La final, o decizie trebuie să fie cea care îți îndeplinește nevoile și dorințele. În același timp.

Avocatura îmi îndeplinea nevoia de statut până la un punct.

Dar nu-mi îndeplinea dorința de schimbare și de a ajunge la oameni ca să îi ajut.

Am amânat decizia de a abandona ”avocățeala” (nu domeniul juridic) ca să trec pe consultanță 360, creare de content și mentorat în momentul în care am pus pe hârtie ce mă face fericită, ce mă încarcă cu energie și care este menirea mea.

Nu am de ce să regret acum această decizie, pentru că știu de ce o fac. Și am toate aspectele pe tavă.

Dar a durat aproape 2 ani, nopți nedormite & co.

Cum faci o tranziție către decizii sănătoase?

Nu există ideea că te trezești de mâine și gata, nu te mai obsedează deciziile (ce bine ar fi).

Cu tot sindromul meu de impostor & co, am implementat (cu succes chiar!):

  • stabilește standarde: definește-ți ce înseamnă ”good enough” pentru tine în diferite situații. Când stabilești așteptări rezonabile și clare, eviți cercetarea aia haotică și care nu se mai termină pentru perfectul absolut.
  • limitează opțiunile: serios, limitează alegerile pe care le faci. Am același meniu în fiecare zi pentru o anumită perioadă. Mă încalț 90% cu aceleași chestii. Mă machiez la fel. Nu stau să mă gândesc dacă se poate ”mai bine”.
  • acceptă ”good enough”: învață să fii confortabil cu deciziile care-ți îndeplinesc nevoile și dorințele, chiar dacă nu sunt ”cele mai bune”. ”Perfect” nu este următorul nivel de la ”bine”, ci dușmanul lui.
  • fii recunoscător: foarte greu de implementat cât să fie și real, dar m-a ajutat pur și simplu să mă bucur de nivelul la care sunt acum și să mă duc spre mai bine.
  • gestionează regretul: da, vei regreta multe lucruri. De la cele mărunte, la cele mari. Regretul e natural și trebuie să treci peste și să-l înțelegi ca atare.
  • limitează comparațiile: nu te mai compara cu alții sau cu situațiile altora. Mereu va fi o persoană care ”va părea” că a făcut o alegere mai bună sau că îi merge mai bine. Comparația duce la insatisfacții, nefericire & co.
  • prioritizează deciziile: nu toate deciziile sunt la fel de importante. Să îmi aleg un apartament în care mă voi muta pentru 8 luni este o decizie mai importantă decât cu ce mă îmbrac la sală. Salvează energie pentru decizii pentru acele decizii care chiar contează.

Le-am învățat în timp și mi-a luat și mai mult ca să le aplic.

Dar pe măsură ce le-am implementat, mi-au permis să am o claritate mai bună asupra a ceea ce vreau să fac.

Rezultatul?

Am conștientizat că sunt la un punct în care am făcut anumite chestii și că am o direcție spre care să merg.

Aceste mici schimbări mi-au adus, în 2023, față de 2022:

o liniște sufletească

  • autonomie foarte mare asupra muncii mele
  • limite pe care mi le-am impus profesional & personal
  • zâmbete per total
  • energie crescută pentru proiectele în care mă implic
  • oameni minunați în jurul meu
  • o traiectorie clară pe care să merg
  • curajul de a începe o viață nouă în altă țară
  • 3x mai mulți bani, cu de 5x mai puține ore muncite

De ce să te chinui cu povara asta?

Nu trebuie să treci și tu prin același chin ca mine – ani de zile de învărtit pe toate părțile, nopți nedormite & stres ca să iei o decizie. Sau să înveți să iei decizii în general.

Îți pot oferi această claritate în mai puțin de 30 minute, ca să știi cum să atingi obiectivele pe care ți le dorești.

📅 Iar noi ne vedem vineri, 28 iulie, de la orele 20:00 la workshopul gratuit. Nu uita să te înscrii 👉 aici.

Pe duminica viitoare!

Hugs,

Ana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *