#4 De ce majoritatea oamenilor te trag înapoi?

E un fapt: oamenii, în general, nu vor ca tu să reușești.

E un adevăr foarte greu de digerat.

Exact despre asta e ediția de azi.

Decizia mea de a pleca în altă țară ca să stabilesc acolo pe termen lung nu este nouă. Am cochetat inițial cu ea ca să mă duc la cald, dar apoi mi-am dat seama că vreau să plec de aici pentru că nu mai pot să mă relaxez.

Cei din jur m-au întrebat: cum nu poți să te relaxezi aici? Că doar am tot ce-mi doresc: liniște, mediu de lucru propice și nu mă bâzâie nimeni la cap.

Pe scurt, din cauza mentalității de crab care există de jur împrejurul nostru.

De care nu am fost conștientă o bună perioadă de timp: credeam că e stres, nervi, daily life, chestii de genul.

Când am stat să analizez de ce poate că nu am luat unele decizii mai devreme sau de ce nu m-am dus mai cu capul înainte pe o anumită chestie, am crezut că este vorba despre mine. Dar de fapt lucrurile veneau din exterior.

Da, oamenii te trag înapoi și nici măcar nu-ți dai seama de asta până când nu le pui pe hârtie.

Dar sunt aici ca să despicăm firul în 14 👇

(dacă te întrebi cum de ai primit acest e-mail, cel mai probabil te-ai înscris pe o listă specială, ai cumpărat un produs, ai descărcat un ghid gratuit sau ai participat la un eveniment. Te poți dezabona în josul acest e-mail)

Ce este o mentalitate de crab?

Mentalitatea de crab este o metaforă pe care o folosim care să descriem un comportament negativ în anumite persoane sau grupuri, în special în medii competitiv sau bazate pe ierarhie.

De unde vine?

De la comportamentul unui crab dintr-o găleată. Când mai mulți crabi sunt într-o găleată, iar un crab vrea să se urce pe pereți ca să iasă, ceilalți crabi îl trag jos, ca să nu îl lase să scape, chiar dacă teoretic ar putea scapă cu toții dacă ar lucra împreună.

Exact ca mai jos ⤵️

unnamed

Aka oamenii care te trag înapoi. Repet, nu mă refer la obiecte sau factori externi, ci oameni.

Mentalitatea de crab poate fi întâlnită în medii variate, precum:

familie
prieteni
grupuri sociale
locuri de muncă
facultate etc.
Practic, cam pe oriunde există mai mult de 1 persoană. Și da, cel mai ”frumos„ lucru este atunci când partenerul/a tău/ta de viață are o asemenea mentalitate. Minunat!

În familie

Vorbim aici de familia de sânge, nu cea prin alianță.

Ai o reușită la școală – să spunem că ai plantat 10 copăcei într-o excursie – cei mai mulți – și învățătoarea te-a felicitat. Ajungi acasă, ești fericit, iar părinții îți zic că nu e atât de important. Nu îți mai vine să plantezi copaci, pentru că deja ți-a pierit cheful.

Ai reușit să mergi singur pe bicicletă și să-ți ții echilibrul. Dar apoi vine mama ta și spune că are ea o colegă al cărei copil la vârsta ta merge și pe role și pe skateboard.

Iar exemplele pot continua …

Am o relație foarte bună cu părinții mei. Însă de fiecare dată când am făcut ceva, nu am primit ”mândria” aia de care aveam uneori nevoie, care să ducă într-o validare. Și am avut rezultate bune de-a lungul vieții mele, la multe chestii. Doar că ajunsesem să nu mă mai bucur de ele, pentru că, cumva, nu erau atât de importante.

Între prieteni

Sau, mai bine, hai să le numim grupuri sociale, că nu sunt prieteni.

Am două exemple mari aici:

1/ când m-am apucat să mănânc sănătos și să fac sport în mod constant.

Prietenii au început să facă mișto de mine. Să mă tachineze să renunț la obiceiurile sănătoase cu mâncarea, să dau skip la sport, să mă duc la evenimente care m-ar fi forțat să abandonez asta. În mod voit.

Evident că un asemenea comportament al lor era de natură să mă facă să renunț.

”Dar nici în vacanță nu poți să mănânci la fast-food? Dar chiar trebuie să faci sport?

O prăjitură nu-ți face rău, trăiește un pic”.

2/ când am plecat cu Avocatoo pe cont propriu

Dar chiar crezi că vei reuși?

Mai bine faci avocatură clasică.

Cine crezi că vine la un avocat pe online?

Iar din cercul ”social-profesional” lucrurile erau și mai interesante.

Dacă știai drept, nu te apucai de online.

Dacă chiar făceai bani din avocatură, nu aveai timp de social media.

În facultate

Și liceu, dar a trecut mult timp.

Am fost șefă de serie, de grupă și reprezentat pe unde am putut.

Eram vocală – și la cursuri și la seminar și activă.

Lumea a perceput asta că voiam ”să mă bag în seama”.

Sau să ”le arăt lor că eu știu mai bine”.

Când de fapt voiam doar să organizez lucrurile mai bine și chiar să particip la seminarele alea, că de aia m-am dus: ca să acumulez informațiile.

Când am avut acum reuniunea de 10 ani, vorbeam cu un coleg și chiar asta mi-a zis: bă, Ano, abia mulți ani mai târziu mi-am dat seama că tu așa erai și că aveai dreptate să profităm de contextul ăla. Meh.

La locul de muncă

Aici nu mai povestesc pentru că în toate locurile de muncă nu m-a halit lumea.

Ori că eram curioasă, ori că voiam să fac lucrurile altfel, ori că nu picam pe tiparele lor.

Și da, am refuzat oferta să conduc un departament întreg de ligăl la un Big4 la 28 de ani. Pe niște mii de euro pe care nu îi făceam atunci.

Aici exemplele sunt variate:

bârfe la locul de muncă
spun că ai făcut ceva când de fapt nu ai făcut
superiorii te încarcă cu muncă doar ca să vadă că dai pe afară de oboseală etc.

În relații personale

Lumea știe că mereu am căutat un parteneriat în adevăratul sens al cuvântului și nu fluturi în stomac.

Să ajungi acasă, să vrei să povestești cuiva despre ce ai făcut și să te repezească că ”oricum e o prostie” – asta nu e un parteneriat.

În mediul antreprenorial

Review-uri false, afirmații false, lucruri pe care le poți face pentru ca celălalt concurent să pice prost și astfel să obții un avantaj concurențial.

În 2018 am luat a treia amendă pe GDPR din România. Pe care am câștigat-o. Cine a făcut plângerea? Un concurent, desigur.

La evenimente sociale / networking

Când unele persoane sunt invidioase pe ceea ce faci, se simt amenințate și încep să te atace.

Fie fac atacuri la persoană, fie vorbesc peste tine, fie vor să acapereze discuția, fie te pun în situații mai puțin plăcute.

Cum identifici persoanele care te trag în jos?

De multe ori nici nu-ți dai seama că oamenii respectivi te trag în jos.

Cel mai probabil ai impresia ca face parte din comportamentul lor normal și nu dai importanță.

Din experiența mea de până acum (meam, și a fost ceva pe zona asta!), cască bine ochii la următoarele ⬇️

  • Invidie și resentiment: când ai succes sau ești recunoscut, îți vor da peste bot pe ideea că nu e atât de important sau nu contează. Asta pentru că le este teamă de rezultatele tale.
  • Comentarii negative & bârfă: mi s-a spus că am făcut sex ca să ajung aici, că sigur am pe cineva care mă întreține, că dacă știam drept nu mă apucam de online etc.
  • Lipsa unui sprijin: unii ar spune și lipsa empatiei, dar aici intrăm în discuții inclusiv de neurodivergenți. Dar, pe scurt, în loc să te sprijine ca să-ți atingi obiectivele, sunt fie indiferenți, fie nu au vreo reacție la ceea ce faci.
  • Comportament competitiv: deși am spus mereu că un comportament competitiv poate fi bun, oamenii de genul tind să îl ducă la extrem. Îi văd pe ceilalți ca pe adevărați rivali, iar succesul lor este o amenințare personală.
  • Imposibilitatea de a de bucura de succesul celorlalți? sigur, nu trebuie să vină cu șampanie. Dar nici să te expedieze ca și cum nu ar conta și să treacă peste repede.
  • Insecurități și complex de inferioritate: de multe ori asta vine dintr-un sentiment de insecuritate sau o problemă de complex de inferioritate. Persoana respectivă se compară constant cu alte persoane.
  • Tendința de a-i trage pe ceilalți în jos constant: I mean, fix așa era fosta mea șefă. Efectiv. Cu un zâmbet mișelesc pe față, dar cum putea să te tragă în jos, o făceaCum ieși cu capul mai sus, cum te trage.
  • Se plâng constant: da, viața nu e perfectă, dar să te plângi mereu de asta și să dai vina pe alte persoane sau pe factori externi pentru că tu nu reușești în loc să faci ceva, este o lipsă de responsabilitate.

Am văzut tiparele de mai sus de atât de multe ori încât le recunosc de la o poștă.

Unele persoane pur și simplu exprimă prin pori asta.

Cum te trage o persoană în jos fără să-ți dai seama?

Uneori nu-ți dai seama că există un comportament care să fie nociv.

You go with the flow.

Dacă nu ești o persoană analitică, vei avea dificultăți mari să le ”ginești”.

Dar poți să înveți din experiența mea ⏬

Când am intrat la facultate pe locul 6, răspunsul primit a fost de ce nu am intrat în primii 3.

Când m-am apucat de sport & mâncat sănătos, mi s-a spus că asta nu e viață, că un om normal nu face asta și că o să-mi stric organismul.

Când veneam de la sport și mă dureau toate, auzeam doar ”la ce-ți trebuie asta?”

Când am început să pun masă musculară, lumea era speriată că nu mai sunt slabă și feminină.

Când am început cu Avocatoo, auzeam doar că nu sunt bună ca avocat și că de asta fac proiectul ăsta.

Comentarii lăsate de colegi pe la videouri ca să mi se dea peste bot. Plângeri făcute pe la autorități.

Când veneam acasă și ziceam ”hey, uite, trebuie să plec la eventul X la Comisia Europeană”, mi se răspundea cu ”Asta înseamnă că nu mai mergem X? Că am zis că ieșim la seara de nu-știu-ce”.

Superioara mea îmi dădea numai lucruri de secretară de făcut, că oricum nu știu drept și să mă învăț cu munca asta.

Dar de ce te chinui să înveți pentru X? Că oricum nu vei lua examenul.

Ce să zic … nu știu dacă ai șanse la cum merge.

Ai avut doar 10 vânzări? Pai X a avut 300.

Iar exemplele pot continua.

Sunt subtile de multe ori și nu-ți dai seama, dar dacă ești atent, la vezi.

Ce impact efect are asta asupra ta?

Am mai auzit replica cu ”nu are cum să te afecteze așa ceva”.

Sure, să-mi spună și mie cineva rațional cum funcționează asta dacă nu-ți dai seama de comportament.

Inconștient, se vor petrece la tine următoarele 👇

nu mai ai la fel de mult chef pentru proiectul ăla
te întrebi de 5 ori dacă ai luat decizia bună
dai în spate, pentru că na, poate or avea dreptate
abandonezi planuri și idei pentru că îți spun ceilalți că nu ai șanse
îți pierzi încrederea în tine
te frustrezi și te enervezi
👉 pe termen mediu și lung, asta-ți afectează dezvoltarea profesională.

Și personală. Pentru că începi să te vezi prin ochii lor, nu prin ochii tăi.

Începi să te îndoiești de acțiunile pe care le faci și consideri că oricum nu ai de ce să le faci pentru că nu vei avea un rezultat.

De unde știu? Am trecut prin toate astea.

Ajunsesem să mă uit în gol la monitor pentru că nu vedeam sensul.

Oricum era de pomană, right?

Cum depășești momentele astea?

Ok, voi fi foarte categorică.

Click, dreapta, delete și elimină persoanele astea din viața ta.

Indiferent că vorbim de cunoștințe, prieteni, familie.

Nu iese nimic bun de aici și nu îi poți schimba.

Crede-mă.

Ca sfaturi practice:

✅ nu mai povesti ce faci – construiește în tăcere

✅ adu-ți mereu aminte că ei oricum nu știu ce faci tu

✅ repetă-ți constant că dacă erau așa pricepuți, o făceau mai bine

✅ înlocuiește cercul cu oameni care te încurajează și unde poți să ai schimb de experiențe pozitiv

✅ mută-te în altă țară / oraș / whatever

✅ uită-te la tine prin ochii tăi și fă mereu un check constant cu tine

✅ ține un jurnal zilnic în care scrii despre reușite și recunoștință

✅ folosește-te de reușitele pe care le ai ca să alimentezi proiectele

Ce urmează? 🤔

Acum, că ai citit cele de mai sus, ești debusolat. Poate că nici măcar nu-ți vine să crezi că ai trecut prin astea și nu ți-ai dat seama.

Am fost acolo.

Mi-a fost greu să ies din ”bulă” și să-mi dau seama că problema nu este la mine, ci la cei din jur.

Când accepți asta, atunci lucrurile se vor alinia și vor crește.

Pentru că vei vedea mult mai simplu traiectoria pe care trebuie să mergi.

🤗 Acum, lucrez 1 la 1 cu persoane ca tine care vor să-și deblocheze potențialul pe care-l au și să scaleze afacerea ca să ajungă acolo unde-și doresc. Indiferent că asta înseamnă 10K euro / lună, să lucrezi nomad digital sau doar să ai un zâmbet pe față atunci când primești mesaje de mulțumire de la clienți.

🙋 Ești gata să descoperi ce poți face? Te aștept cu un reply la acest e-mail.

Îți doresc o duminică extraordinară!

Și nu uita: poți face ce vrei tu să faci. Doar tu îți pui limite.

Prietena ta,

Ana

Nu trebuie să treci prin asta singur

Mi-aș fi dorit ca acum 5 ani să citesc așa ceva.

Să fie brutal, ca să mă trezească la realitate.

Nu mi-aș fi vorbit urât și nu m-aș fi învinovățit atât de mult.

Ai nevoie de cineva care să-ți spună, din exterior, care sunt himerele după care alergi.

Și de ce nu sunt bune. Ca să te poți ierta și să treci la următorul pas în care-ți deblochezi potențialul.

Când ești gata, te aștept să vorbim.

As always, sunt aici, la un reply distanță.

Te îmbrățișez 🤗

Ana

Îți livrez o nouă perspectivă de viață și business în fiecare duminică